CONTEXTUL GEOGRAFIC:

Conform organizării administrativ- teritoriale din 1968, aşezările rurale Miorcani, Rădăuţi-Prut şi Rediu alcătuiesc comuna Rădăuţi-Prut din judeţul Botoşani, cu centrul de comună la Rădăuţi-Prut.

Comuna are o suprafaţă de 7986 ha., cu o populaţie de 3340 loc. şi o densitate de 45 loc./ km², pe suprafeţele locuite.

Teritoriul este situat în extremitatea de NE a jud. Botoşani şi al României şi se încadrează d.p.d.v. geografic în Câmpia Jijiei superioare şi a Başeului, respectiv în microzona dealurilor joase dintre bazinul Prutului şi al Başeului.

În nord şi nord-est teritoriul este limitat de râul Prut, care desparte România de Republica Moldova; în sud se învecinează cu teritoriul com. Coţuşca (satele Cotu Miculinţi, Crasnaleuca şi Ghireni), în sud-vest se învecinează cu teritoriul com. Viişoara (satele Viişoara Mică şi Viişoara), iar la vest are ca vecin com. Păltiniş (satul Crăiniceni).

Faţă de principalele loc. urbane ale judeţului, care exercită o influenţă mai mare asupra teritoriului, satul se află la următoarele distanţe:

- Botoşani - 78 km

- Dorohoi - 60 km

- Săveni - 37 km

- Darabani – 27 km

Faţă de centrul de comună – Rădăuţi-Prut – celelalte două sate se află la următoarele distanţe:

-Rediu – la 2 km. spre vest;

-Miorcani –la 6 km. spre sud-est.

Din punct de vedere administrativ, com. Rădăuţi-Prut n-a fost dintotdeauna alcătuită din cele trei sate, ci numai din Rediu şi Rădăuţi-Prut, iar satul Miorcani a format singur o comună cu un număr de locuitori şi o suprafaţă mai mare decât a celorlalte două sate împreună (3490 loc. şi aprox. 4000 ha. în anul 1968)

În ceea ce priveşte documentaţia referitoare la localitatea Miorcani, sunt înscrisuri doveditoare atestate, în Arhivele Statului, care întregesc lămuririle necesare cunoaşterii zonei noastre: - „Documente privind istoria României", seria A, Moldova sec. VI, vol.II;

- „Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului", vol. I (1387-1620), Buc., 1957;

- M. Costăchescu-„ Documente moldoveneşti, înainte de Ştefan cel Mare, Buc., 1932, vol.I;

- D. Frunzescu- „Dicţionarul Topograficu şi Statisticu alu României", Buc., 1872; ş.a.

În urma cercetării, din lucrările menţionate au reieşit următoarele date:

pe locul actualului sat Miorcani, a fost satul Giulinţi sau Julinţi, „sat mare, ...,care a fost şi ocol domnesc...". După această dată, „...satul devine sat domnesc...". Mai târziu, satul va deveni „sat boieresc... dar are ca proprietar din familia domnului..." . În ultimul pătrar al veacului al XVI-lea, satul a fost arondat pe rând la două mănăstiri: Galata şi Sf. Sava din Iaşi.„... Petru Voievod al Moldovei dăruieşte slugii sale Gheorghe Clucer, pentru slujbă bună, satul Julinţi pe Prut, ţinutul Dorohoiu, fost domnesc..."

După această dată, numele satului apare în documente schimbat în Hudeşti, după numele unor boieri, Hudici, cunoscuţi încă din secolul XV.

„Petre Hudici sau Gudici, vornic, este unul dintre marii boieri ai vremii. Se numea Hudici după satul Hudeşti din judeţul Dorohoiu şi care a fost a lui, sau satul se numea după numele lui. Apare întâia oară sub Alexandru cel Bun încă din 1421. În 1456 apare Iaţco Hudici, ce joacă rol însemnat sub Ştefan cel Mare".

„ Documentul 202 – 1436 septembrie, 9, Liov ... Petre Vornicul de la Hudeşti este Petre Hudici, iar Hudineţ este satul Hudeşti din Judeţul Dorohoiu...".

Satul Hudeşti a luat numele de la proprietarul Hudici, iar mai târziu s-a numit Hudeştii Mici, pentru a se deosebi de o altă localitate din judeţ, cu acelaşi nume. După cum rezultă din documente, schimbările denumirilor nu s-au făcut brusc şi la date fixe.

La sfârşitul secolului al -XIX- lea a început să fie folosită în vorbire denumirea actuală de Miorcani. Documentar, ea apare în 1908. Etimologia cuvântului Miorcani pare a fi mai dificilă. D. Frunzescu menţionează „... Hudeştii Mici, comună în judeţul Dorohoiu, plasa Prutul de Josu, care se mai cheamă şi Miorcani (Miorcani- locuinţă izolată)...". Ar exista şi ipoteza că acest nume îşi are originea într-o poreclă dată vreunui locuitor ce trăia izolat în preajma Pârâului Curţii, pârâu cu multe broaşte. Şi totuşi, Filipescu – Dubău, în Dicţionarul geografic al judeţului Dorohoi, Iaşi, 1891, pag. 183, vorbeşte de comuna Hudeştii Mici, formată din mai multe sate: „... Comuna Hudeştii Mici, cu 411 familii şi 1814 suflete, formată din satele Hudeştii Mici, Miorcani şi Cotul Miculinţi". Deci la 1891 erau două sate alăturate. Motivarea făcută de bătrânii satului pentru numele de Miorcani este legată de prezenţa Pârâului Curţii care era populat de multe broaşte care miorcăiau. Locuitorii din jurul pârâului au fost porecliţi miorcani şi într-adevăr ei locuiau într-o zonă mai izolată faţă de hudeşteni.

Din punct de vedere administrativ, satul Miorcani nu a aparţinut dintotdeauna de comuna Rădăuţi-Prut, ci începând din 1968, dar a făcut parte din mai multe ţinuturi, plase, judeţe, raioane şi regiuni.

Condicile mitriculare ale Bisericii din localitate, care se găsesc la Arhivele Statului au aplicate pe ele sigiliul cu următorul antet: Biserica Hudeştii Mici, ţinutul Dorohoi – 1843; în 1865 apare pe sigiliul Primăriei antetul Hudeştii Mici, plasa Prutul de Jos, judeţul Dorohoi; în 1883, tot pe sigiliul Primăriei apare antetul Primăria Hudeştii Mici, plasa Başeu, judeţul Dorohoiu;

Marele Dicţionar Geografic al României de G.I. Lahovari, în vol. III, Bucureşti, 1900, menţionează printre altele: Hudeştii Mici, comună rurală în judeţul Dorohoiu, cu reşedinţa la Miorcani;

în anul 1908 apare noul sigiliu al Primăriei, cu noua denumire a satului Primăria Miorcani, plasa Lascăr, judeţul Dorohoi. Acest antet s-a păstrat până în septembrie 1950, când comuna Miorcani intră după împărţirea administrativă la raionul Darabani, regiunea Botoşani, apoi la regiunile Iaşi şi Suceava, iar din 1961 a aparţinut raionului Săveni, regiunea Suceava. În 1968 a fost declarat sat component al comunei Rădăuţi- Prut, fiind cel mai mare ca suprafaţă şi ca număr de locuitori (3007 - 50% din populaţia comunei la acea dată), cu o zestre economică, spirituală şi culturală mult mai mare decât a celorlalte două sate componente la un loc.

Sursa : https://miorcani.mmb.ro/3449-istoricul-parohiei-miorcani